ANATOMIA NASULUI

Nasul este o structură complexa situata cu rol important in fizionomia feţei. Este format din piele, grăsime, muşchi, oase, cartilaje, vase de sânge si nervi. Nasul are, din punct de vedere structural, două zone: cavitatea nazală – zona internă şi zona externă.

ANATOMIA EXTERNĂ A NASULUI

Este important să înţelegeţi anatomia nasului atunci când doriţi să faceţi schimbări ale formei lui. Nasul este format dintr-o structură de suport, peste care sunt aşezate părţile moi, reprezentate de muşchi, grăsime, piele.

Nasul are forma unei piramide cu trei feţe. Structura nasului este alcătuită din oase şi cartilajii. În interior, acestea sunt acoperite de mucoasă. Porţiunea nasului care este de la frunte până spre vârful lui se numeşte regiune dorsală. Această regiune dorsală, în treimea superioară are o structură osoasă acoperită de piele, iar în cele două treimi inferioare, este formată din cartilaj şi piele.

Septul este o structură care se află în mijlocul celor două narine, fiind acoperite de membrană mucoasă pe ambele părţi. La persoanele fără anomalii această structură este situată exact pe mijlocul cavităţii nasului. Pielea de pe nas este mai subţire în porţiunea dorsală a nasului şi devine mai groasă pe măsură ce acoperă nările.

CAVITATEA NAZALĂ

Este un sistem complex, care este implicat în funcţia de respiraţie şi de miros.
Mirosul este rezultatul procesului de olfacţie, produs prin inhalare. În vârful cavităţii nazale care are legatura cu o portiune a creierului, se găseşte o structură osoasă foarte subţire, acoperită de membrană mucoasă. Membrana conţine receptori implicaţi în miros, şi sunt răspunzători de acest simţ.

Cavitatea nazală are şi rol în respiraţie. În porţiunea de jos a nasului se găsesc structuri care au roluri diferite în respiraţie. Astfel, părul din interiorul nasului are rolul de a menţine particulele de praf şi de a curăţa aerul. Aşa-numitele cornete, care se găsesc în porţiunile laterale exterioare a cavităţii nasului au rolul de a umidifica aerul, care pleacă mai departe spre plămâni, făcând astfel respiraţia mai confortabilă.

Sinusurile sunt nişte cavităţi acoperite de membrane mucoase care se deschid în nas şi au rolul de a umidifica şi a încălzi aerul respirat. Aceste spaţii goale au rol de a creşte rezonanţa vocii.

Cavitatea nazală este conectată prin trompa lui Eustachio cu urechea internă. Din această cauză o răceală sau o infecie bacteriană la nivelul gâtului şi nasului se va resimţi uneori spre ureche, dând senzaţia de ureche înfundată.

ANALIZA NASULUI

Nasul, din punct de vedere topografic, are câteva subunităţi: regiunea dorsală, regiunea laterală (pereche), porţiunea de jos şi anterioară a nasului, numită semilobuli, şi porţiunea cea mai de jos, numită columelă, aflată pe mijlocul nasului.

La marea majoritate a oamenilor, unghiul dintre oasele frunţii şi regiunea dorsală a nasului este de 120 de grade, fiind mai acut la bărbaţi decât la femei. Unghiul nazo-facial sau panta nasului reprezintă unghiul pe care îl face faţă de planul feţei şi este de aproximativ 30-40 de grade. Unghiul nazo-labial, care este unghiul dintre buza superioara şi columelă, este de aproximativ 90-95 de grade la bărbaţi şi 100-105 grade la femei.

Din porţiunea laterală, columela se observă parţial, fiind vizibilă pe o distanţă variabilă între 2-5 mm.